Ce bine că noaptea îmi cântă poeme
Când gândul se-ncurcă în nori de dileme
Ce bine că versul mereu îmi răspunde
Când tu ești departe, doar tu știi pe unde…
Ce bine, ce bine, că luna-i tăcută
Când încă o zi se face pierdută
Când poate și tu pierdută îmi ești
Ce bine că versul îmi spune povești
Și totuși de bine, de bine ce-mi este
Un gând se mai joacă năuc printre feste
E gândul acela ce zboară mereu
La ce mi-ai fost tu, la ce ți-am fost eu…