Ce e frumos? Să observi doar un singur lucru cat vezi cu ochii?
Marea, cerul, iubirea. Și iubirea e infinită…
Iubirea nu o vedem cu ochii când vrem, dar o simțim. Uneori nu o acceptăm…Printre dorințe și interese, ne pare o vulnerabilitate.
Ce înseamnă să iubești pe cineva?
E despre cum te face să simți? Despre ce îți provoacă? Despre ce face pentru tine?
Iubești atunci când îți dorești lângă tine pe cineva anume? Să facă așa cum vrei tu?
Dacă nu face, te desparți, suferi și spui că iubești deși nu merită… Asta e iubirea?
Iubirea nu o poți opri… nu poți renunța la ea…
Ce știu eu despre iubirea mea…
Iubind aflăm cât de mult contează pentru sine ce faci pentru celălalt, cât înseamnă pentru sufletul tău fericirea lui, poate că înseamnă să îi accepți defectele și să nu îl lași la greu, să îl înveți când nu știe mai bine. Iubirea este un echilibru, o uniune…ea dăinuie, te împlinește și luminează. Uniunea prin compatibilitate involuntară și voluntară…
Iubirea nu este un blocaj mental, nu este o nevoie pe care celălalt trebuie numaidecât să o îndeplinească, nu înseamnă posesie, nici abandon, nici durere.
Suferința însă are frumusețea ei, prin ea cunoaștem omul care suntem, putem observa cum reacționăm, cât tolerăm și cât ajutăm…
Cine îți face rău, are la rândul lui nevoie de ajutor, de iubire.
Tu îmi faci bine, m-ai învățat toate astea…
