Întoarce-te acolo unde se smulg speranţe
în faza de mugur din disperate piepturi
ce n-au avut în faţă decât necuprinse distanţe
de naivele visuri curmate atât de prematur.
Întorce-te acolo unde viilor li se pironesc mâinile
când osteniţi de sisifice munci pe ogor
vor să-şi strângă rodul, să coacă pâinile,
să-şi cuprindă neam, fiică, fecior.
Întoarce-te acolo unde frumos se moare
ca niciunde altundeva pe pământ.
Unde din mâinile pironite iarbă răsare
şi nu mai e nevoie de un alt crezământ.
Întoarce-te acolo unde totul e atât de adevărat,
unde durerea frânge inima în mii de bucăţi,
unde orizontul e mai mereu înnegurat,
unde se respiră cu nădejdea ultimei judecăţi.
