Din vremuri cuaternare,
Plânge pământul în cascadă,
Ducând spre lumi imaginare
Eterna timpului balada.
Un plâns de vise înecate
Ce n-au mai ancorat la mal,
Pierdute-n gânduri renegate,
Făcute sul de-al vieții val.
Cu ropot de dorințe stinse
Plânge pământul în culori,
Din lacrimi cu sclipiri aprinse,
De-a pururi înflori-vor flori!
Cu stropi de apă și splendoare
Ce se transformă-n curcubee,
Se-nalță grandios spre soare,
Dulcea planetei melopee!
Ce fascinant plânge pământul!
Ca-ntr-un spectacol grandios,
Îmi este prea modest cuvântul,
Spre a-i descrie plânsul mai frumos.
