În noi stă marea – fericire simplă
Și focul ne îneacă visele pierdute.
Credeam că nu voi mai iubi iar soarele
Și toate vor fi doar apus și aripi frânte.
Tu m-ai chemat la malul tău
Iar eu ți-am ascultat încet chemarea.
Și nu știam dacă e vis ori cântec
Să-ți simt pe pieptul meu tăcut suflarea.
Și-mi jur că inima se strânge
În alge, pietre și noroi
De câte ori îți văd iar ochii
De câte ori tu vii și mă dobori.
Vreau doar să mă primești în suflet
Și fruntea ta să o sărut încet
Iar lacrimi de vor fi să cad-aproape
Eu știu că te iubesc și-am să te-aștept.
