Cuantică poetică

Te iau de la matematică, de la fizică cuantică,
de la ultimul fir de nisip şi spune-mi,
dacă există ceva aici, viu sau mort,
care să nu aibă memorie.
Ţi se pare că e vorba de spiritualitate ?
Nu. Îţi vorbesc de la nivelul minim al logicii de avarie.

Azi nu vorbim despre Dumnezeu.
În prima zi a lui aprilie e periculos a fi serios.
Glume de primăvară, monşer,
cu fiecare marte, cu fiecare floare,
cu fiecare cuantică ce se regrupează la fel,
cu fiecare Sahară nesătulă de soare.

Te iau de la ultimul por, de la prima picătură de iască,
de la prima ploaie şi spune-mi,
dacă există ceva aici, care poate trăi
fără binecuvântare dumnezeiască.

Despre binecuvântare putem vorbi
şi despre iubirile uneori prea bezmetice,
ca despre o cuantică de primăvară
cuibărită în toate mofturile mele poetice.

O astenie nevinovată, monşer,
cu fiecare păpădie, cu fiecare albină de seară,
cu fiece cuantică mofturoasă
regrupată infinit-efemer
în hexagoanele misterioase de ceară.

Te iau de la primele iubiri,
de la primul măr înfulecat pe nerăsuflate,
de la războiul cu iţa în cruce şi spune-mi,
dacă există ceva aici, viu sau mort,
care să nu aibă păcate.

Ştiu, în prima zi a lui aprilie
e periculos a fi serios,
chiar şi de la nivelul minim
al frunzei de anghinarie.

Azi nu vorbim despre Dumnezeu,
învârtim doar pe degete cuantica de avarie.
Doar mofturi poetice, monşer,
în fiecare gând, în fiece literă tocmită,
în fiece şoaptă înghiţită flămând
de o cuantică poetică îndrăgostită.

Ioana Haitchi

Ioana Haitchi Blog | Facebook | De același autor

Născută în Năsăud în 16 noiembrie 1967, copilăreşte în Bistriţa, iar din 1979 locuieşte la Cluj. Ea consideră poezia, forma elevată de exprimare a sinelui. Publică prima poezie în 1987 şi are în pregătire câteva cărţi de poezie. Traduce din spaniolă, franceză şi germană, scrie şi eseuri şi proză scurtă.

Recomandări

Adaugă comentariu