De n-aş visa, n-aş şti-ncotro să merg
când se desprind din gene-mi nopţi albastre
şi n-aş vedea cum ploile se şterg
la ochi cu pânzele de-azur… Incastre
n-aş rezolva numai anticipând
şi-aş bâjbâi tot timpu-n întuneric
după un bob topit de soare blând.
De n-aş visa n-aş mai găsi feeric
orice tărâm şi n-aş întâmpina
cu zâmbet fiecare întrebare
ce sfredeleşte-n stânci… N-aş alina
cu braţele-mi de cântec nicio mare
ce şi-a pierdut sideful în amurg.
M-aş rezema cu fruntea de-o fereastră
de timp fără să-ncalec niciun murg
de ger înzăpezit în lumea noastră
şi-aş înrăma poveşti fără final
cu setea unei arşiţi nesfârşite
hrănindu-mi întâmplarea cu… banal,
dar eu visez… şi-am vise împlinite…
