O poveste emoționantă. Și încă un motiv pentru a te bucura de viață și de a face ceea ce îți dorești cu adevărat.
De multe ori, prea prinși de micile noaste necazuri și micile noastre întristări, uităm să ne bucurăm de viață. Uităm să ne bucurăm de ceea ce avem și de ceea ce am putea deveni. De mult prea multe ori uităm că a ne bucura de viață înseamnă, înainte de toate, a ne urma și trăi pasiunile și chemările. Povestea care urmează este reală. Și, poate, ne va determina să ne gândim la ceea ce este cu adevărat important pentru fiecare dintre noi.
***
Paul Smith nu a mers niciodată la școală. Și-ar fi dorit, însă nu a putut să o facă: născut în 1921, în Philadelphia (SUA), Paul a fost diagnosticat, încă de mic, cu o gravă maladie cerebrală. O pareză care nu doar că îl împiedica să se exprime coerent, dar făcea imposibil ca Paul să mănânce, să se spele sau sau să se îmbrace fără ajutor.
Apoi, a descoperit o mașină de scris. Nu se știe exact când. Cert este că la vârsta de 15 ani, Paul deja picta. Da, ați citit bine: picta. Pentru că Paul a descoperise că, folosindu-și o mână o putea poziționa pe cealaltă deasupra unei taste și apoi putea să o miște pe aceasta din urmă pentru a apăsa tasta dorită. Și că, prin folosirea repetată a unui semn – și folosind, uneori, benzi colorate putea picta.
Priviți, de pildă, această pictură.
Pare o pictură obișnuită, nu este așa? Doar că, atunci când o privim mai cu atenție, observăm detaliile…
Iată-l pe Paul la lucru, într-un scurt material filmat, în ultimii ani ai vieții sale.
În timp, starea sănătății sale s-a agravat. Însă Paul Smith a continuat să picteze atât timp cât a putut să se miște cât de puțin: a pictat până în 2004: Cu trei înainte de a se stinge din viață.
Cum spuneam: prea prinși de micile noaste necazuri și micile noastre întristări, uităm să ne bucurăm de viață. Uităm să ne bucurăm de ceea ce avem și de ceea ce am putea deveni….
