Te desfăceai în soare
și soarele în tine
și luntrea spre albastru începea să curgă
și zorii te prindeau al lunii,
minune ca și ea,
iar eu eram o axă paralelă.
Te răsfrângeai în mine
iar eu mă răsfrângeam în vid
și în eter îmi căutam ființa;
și duhul lunii, ceața, neputința
pe toate încă le mai explica știința
pe tine, însă, nu te explica.
De același autor
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
