Cine spune că disperarea e marginea prăpastiei, atunci nu a ajuns nici la jumătate de drum din tot ce poate străbate sufletul unui om. Există o putere nebănuită în fiecare clipă de autentică disperare. O
Nefericirea mea este esența fericirii mele și oricât de paradoxal ar suna, nu am să renunț niciodată la ea. Am să - i ofer cazare de lux în cel mai înalt etaj al sufletului meu.
M-am pierdut printre vise. Pe unele le-am găsit încâlcite în noapte și nu am reușit să le descifrez. O parte din mine încă mai dezleagă noduri făcute de viață sau chiar de mine însămi, în
În căldură toridă a verii furtuna este o binecuvântare. Dar cine mai poate aprecia când ea vine mereu în momente nepotrivite? Au trecut mulți ani de când nu mai știm să ne bucurăm de ploi.
Caut liniștea, dar gândurile mele fac atâta gălăgie încât gândul liniștit nu răzbește în războiul ideilor. Aștept noaptea sperând că - și va găsi calea, dar labirintul minții devine, pe întuneric, tot mai încurcat printre
Toți știm că vom muri, dar nu știm când și sperăm că acel "când" va fi cât mai târziu și cât mai pe tăcute, nesimțite... Nimic nu suportă grad de comparație cu lupta pe care
Eu am ales suferința sau ea m-a ales pe mine? Am văzut-o la geamul meu, noapte de noapte. Apoi am văzut-o și în zorii dimineții. Nu a trecut mult și o zăream și la prânz.
Uneori am vorbit, iar cuvintele mele s-au izbit de pereți și s-au întors în pieptul meu învelindu-se, rușinate, în mantaua lacrimilor ce nu aveau fereastră să iasă, să se reverse, să mă elibereze. Noianul de
Sunt perioade din viață când paradoxul măgarului lui Buridan (ce a murit între două căpițe de fân, nehotărându-se pe care să o mănânce) reprezintă exemplul care poate să transforme un nonsens în sens, înțelegând că
Un proverb arab spune: "Când un prieten îți greșește o dată este vina sa, când îți greșește a doua oară este vina ta". Unele iubiri sunt greșite de la început. Nici omul nu se potrivește,
Nu am trăit nicio zi fără o picătură de dor. Dorul a fost și este parte din mine mereu. Uneori era parte din pielea mea, din corpul meu, atunci când mi-era dor de atingerea cuiva,
Privesc afară și văd o zi de iarnă dezbrăcată de zăpadă.Ieri totul era imaculat, copacii își înălțau maiestuos crengile asemeni unor coroane argintate, aveau sămeția cerbilor pe vârf de munte. Niciun defect , nicio fisură,
Singurătatea este măsura puterii unui om. Există oameni care nu pot concepe să fie singuri. Acești oameni își pierd identitatea în singurătate, au nevoie de siguranța, chiar dacă iluzorie, ce le-o dă existența unei persoane
De-atâta timp nu mi-am mai văzut liniștea O caut cu privirea, uneori se furișa, noaptea, după perdea Mă privea cum mă chinuie nesomnul și gândurile Îmi ștergea, pe furiș, fruntea și lacrimile. De-atâta timp nu
Fiecare zi este o despărțire. O despărțire de ziua de ieri. O despărțire de trăirea ce tocmai a trecut. O despărțire de visul sau coșmarul cu care am venit din noapte. O despărțire de frica