Sunt perioade din viață când paradoxul măgarului lui Buridan (ce a murit între două căpițe de fân, nehotărându-se pe care să o mănânce) reprezintă exemplul care poate să transforme un nonsens în sens, înțelegând că uneori trecem prin adevărate “mine” ale propriului creier unde nu mai găsim ieșirea, nu mai găsim nici măcar un drob de sare sau o picătură de apă care să ne ostoiască setea.
Evadarea din propriul creier, eliberarea gândului constrângător, iar apoi decizia și alegerea sunt etape care reduc semnificativ diferența dintre om și nehotărâtul măgăruș.
Ne zicem…
Decât să aleg, mai bine mor.
Decât să aleg greșit, mai bine aștept.
Decât să regret ce am ales, mai bine accept ce am…
Scenarii ale gândului constrângător, de o dibăcie soră cu manipularea, un fel de automanipulare. Sau automutilare. Nu există închisoare de maximă securitate care să concureze cu zidurile minții umane. Și uneori această închisoare este pe viață. Propria viață închisă în propria viață!
Cei norocoși, cei ce riscă sau cei inconștienți pot sparge zidul cu o ironie chiar, alteori în joacă și ajung pe câmpul minții libere, fără canoane, fără prejudecăți, fără frică, văd că acolo curge un râu, iar cine greșește cade în el și ce constată? Că se udă, pur și simplu.
Uneori trăim paradoxul dragostei. Nu știm dacă să mergem cu dragostea la psihiatru sau la popă. Unul ne îndeamnă să scăpăm de blocaje și să iubim liber, cu greșeli și păcate în armonie. Celălalt ne leagă sufletul și inima, și mintea, ne pune la zid, ne îndeamnă să ne căim, să ne purificăm prin abstinență, prin corectitudinea sentimentelor, prin umilință.
Și astfel, uneori, între două “căpițe” de gând total opuse, omul rămâne indecis, singur si privește cum arde focul ce s-a aprins în el, fără să îndrăznească să mai pună un lemn sau să îl stingă cu apa lacrimilor.
Când alegi să nu alegi, alege viața pentru tine și uneori, prin alegerea ei, o clipă poate deveni o veșnicie, iar alteori veșnicia pare să fie cât o clipă.
Alegerea alegerii este calea cea mai grea, dar singura care poate sparge zidul închisorii din propria viață.
