“Lumea cinematografului caracterizată de fantezie și imaginație, este într-o goană continuă după originalitate.” (Lazăr Cassvan, Unora le place filmul, București, ed.Eminescu, 1981, p.7.)
Imaginația are un rol crucial în povestea filmului. Cum istoria se bazează pe surse și de foarte puține ori pe ipoteze și pe imaginație, filmul nu pote fi o sursă de documentare decât dacă studiem mentalități sau ideologia unui anumit curent politic. Filmul nu poate fi o sursă pentru studiul diferitelor perioade, pentru că modifică realitatea și nu prezentă acțiunile decât într-o maniera atractivă.Un caz in care filmul poate fi folosit ca sursă istorică este acela al istoriei filmului, fiecare film având istoria sa. Din păcate filmul este principala sursă pentru publicul larg si poate modifica memoria istorică.
“Filmul istoric este într-adevăr capabil de a crea/accentua stereotipuri și prejudecăți. Griffith, de exemplu, folosește în filmul său câteva din stereotipurile clasice privind populația de culoare (caracterul violent, lipsa culturii politice – scena negrilor din parlament, un anume erotism cu nuanțe negative – servitoarea mulatră care își seduce stăpânul). Ca și în cazul capacității de influențare a memoriei istorice, capacitatea filmului de a crea/accentua stereotipuri este cu atât mai mare cu cât publicul-spectator este mai neinstruit. Astfel, în urma vizionării filmului The Birth of a Nation, o persoană care nu cunoaște istoria Războiului Civil și a societății Sudiste, și care nu a interacționat cu persoane de culoare, poate prelua mesajul și stereotipurile filmului fără a le pune la îndoială.” (historia.ro)
Ca orice alt produs cultural, odată pătruns în spațiul commercial, poate fi interpretat diferit de la un individ la altul, si autorul constată că nu mai poate controla interprearile celor care îl vizionează.
Este clar de ce filmul istoric este mai apreciat decât carțile istorice. El având ca obiectiv nu informarea ci distrarea privitorului. Dar mai putem găsi o cauza a succesului filmului. Cauza despre care voi discuta in continuare. Spre deosebire de oamenii din trecut, omul din perioada contemporană nu a trecut prin atâtea razboaie, molimi si masacre. Drept urmare, pentru noi siguranța vieții este percepută ca o monotonie, iar salbaticia naturii ne apare ca un lucru îndepartat. În aceste conditii, “substratul barbar al naturii umane neaflandu-si satisfactie in actiune, gaseste o supapă în imaginație” (Bertrand Russell, Cunoașterea lumii exterioare, Bucuresti, ed.Humanitas, 2013, p.23.).
Deci filmul raspunde nevoi noastre de a evada din monotonie, de a trai aventuros si a simți agresivitate. Bertrand Russel se refera prin citatul de mai sus la scriitorii care folosesc un limbaj dur, pentru ca nu găsesc alt mod de a evada din montonie si a fi violenți. Dar această teorie se poate aplica si în relatia dintre filmul istoric sau de aventura si oamenii care il privesc. Filmul le oferă cee ce nu găsesc în realitate.
