Era un om a cărui liră
desprinsă din mare şi din cer îşi continua cântul,
(simţea seva dar n-o putea opri din curs)
chiar dacă, doar vântul îi înţelege mesajul
purtat de sunetele corzilor,
ştia că-n liniştea serii, ca o luntre ce lunecă,
inimă-i cânta ultimele acorduri,
inspirată din esenţa izvorului
ce-i trecea domol prin adâncuri,
trăind cursul râului de la revărsare la izvor.
…………………………………………….
a porni, a veni,
a uita,
a respira, a inspira,
a asculta, a vedea, a afla,
a visa, a păstra, a reda,
a privi,
a alege, a înţelege,
a repeta…. a modela,
a gândi, a simţi, a intui,
a crede,
a trăi, a iubi… doar a fi – iubire.
………………………………………………
Era un om care nu cunoscuse iubirea,
bănuia că-i simţea adierea
în clipa închiderii gândurilor,
în colivia minţii agitate
să-şi continue zborul spiralat
spre anii netrăiţi,
prin fantomele perindate în vise,
o lumină stinsă cu primul gând îmbrăţişat
de umbrele din faţa oglinzii oarbe.
În linişte, deasupra inimii,
se deschid ochii de aur divini…
