De la Evgheni Vodolazkin citire.
Oamenii se ciocnesc unul de altul, zboară unul spre altul, ca atomii. Ei nu au o traiectorie proprie, și de aceea faptele lor sunt întâmplătoare.
Omul nu se naște finit. El învață, dă sens existenței și își construiește propria experiență. Pentru asta îi trebuie timp.
În cursul vieții, sufletele nu de puține ori se împietresc, și atunci puțini sunt aceia care se recunosc după moarte.
Nu există lucruri ireparabile.
Orice tămăduire se naște, înainte de toate, din credința în ea.
Nu trebuie să oprești viața atât timp cât nu a oprit-o Atotputernicul.
Este un timp pentru comunicare și un timp pentru însingurare.
Pe lume nu există repetare: există numai asemănare.
Tot ce este divin e adevărat și unic, și tot ce este diavolesc e fals și multiplicat.
Uneori nici nu contează cum și de către cine e spus cuvântul. E important doar faptul că a fost spus, odată ce a fost gândit.
Atunci când îți lipsește cineva, e vorba despre o parte din tine însuți care îți lipsește. Și cauți reunirea cu acea parte.
Adevărata dragoste e în afara timpului.
Orice întâlnire e mai mult decât o despărțire. Odată ce te-ai întâlnit, nu te mai poți despărți cu totul.
Întoarcerea le e proprie nu numai păsărilor, ci și oamenilor.
Nu mă întorc eu însumi spre un punct inițial?”
Evgheni Vodolazkin,
Laur
