Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Aviația este, prin definiție, un domeniu al excelenței, în toate aspectele termenului.
Paradoxul face ca, în aviație, excelența să nu fie altceva decît starea de normalitate. Nu poți să zbori dacă nu ai parcurs, cu temeinicie și rigurozitate, un arsenal de proceduri și reguli complicate, care, culmea, sînt expresii ale normalității. Piloții sînt văzuți ca niște persoane cu însușiri speciale, iar admirația este primul sentiment care îi caracterizează pe cei care au tangență cu lumea lor. Pentru că ei vorbesc puțin și fac multe, excelează în normalitatea lor și, în marea parte a cazurilor, sînt actorii nevăzuți care nici măcar nu primesc aplauzele sau privirile noastre.
Prezențe discrete, gesturi sigure și cu impact major în viețile noastre, ei reușesc să ne apropie sufletește și trupește de oameni, fapte, zboruri, întîmplări sau locuri. Sînt cei care ne conduc la destinaţie, întodeauna, făcînd din activitatea pe care o desfășoară un domeniu al excelenței.
Sînt un incurabil admirator al zborului. Iubesc regalurile de pe cer și măiestria piloților, calmul celor ce fac lucruri senzaționale, oamenii pentru care normalitatea, în această lume anormală, este văzută ca excelență – este motivul pentru care ar trebui să repunem ordine în valori sau în viețile noastre, să ne înălțăm privirea spre munți sau cer și să ne sprijinim ochii spre dimensiunile înălțimilor. Cred că așa viețile noastre ar putea să creeze, să emane sau să împărtășească normalitate. Excelență.
Aviația este, ca și zborul, în sine, o altă formă de manifestare a credinței – în simplitatea ta, să faci lucruri complexe, cu gesturi simple să provoci paradoxul, să ai încredere că dincolo de nori este prezent întotdeauna soarele, iar la capătul călătoriei te așteaptă cineva drag – iată doar cîteva din multele dimensiuni comune ale aviației și credinței!
