Sub ochiul dimineții, zarea
Sărută marea-n infinit,
Îmbrățișându-i cuvântarea
Albastrului către zenit.
De frici se dezgolește valul
Spărgându-se către liman,
Șoptindu-i zilei tot aleanul
Vărsat de ape peste an.
Povești se întregesc pe unde
Cu prinți fugiți de prin cetăți,
Tânjind o lume ce ascunde
Trăiri și alte libertăți.
Tot malul stă să le asculte,
Să le dezlege taina-n vers
Rostită-n dorurile multe
Și-n patimi fără de-nțeles.
