Uşa împletită din idei pierdute s-a închis…
În urmă au rămas sute de cuvinte,
Mii de suflete născute din apă adâncă,
Rămăşiţe bolnave în vortexul raţiunii.
Aici ne domină non-sensurile trăirii,
Ipotezele rare ce pier la fel de repede.
Podurile construite din aşteptări sunt distruse,
Înghiţite de flăcările îngheţate ale sufletelor noastre.
Ne plecăm în faţa simplităţii complicate,
Aspirăm la fatalitatea ingeniozităţii pierdute,
Trăim printre marionete sculptate din idei bolnave
Cu nonşalanţa zilei următoare.
