Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
mi-a adormit pe gene o tristeţe
ca un gând galben, învechit de vreme,
s-a învelit în nori grei de nelinişti
şi de surâsul meu nu se mai teme.
mi-a ofilit în irişi cerul şleampăt
şi-n liniştea de piatră-nrobitoare
mi-e tot mai greu cuvântul smuls din suflet
iar timpul parcă tot mai tare doare.
mi-a adormit pe gene o tristeţe
şi nu se lasă alungată, nu!
în ceas de somn neadormit îmi pare
când o privesc atent, ca ea… eşti tu.
