Atunci când zările amar pictează norii,
Cu triste lacrimi gri de ploaie scurtă,
Tu treci păşind prin gândurile florii
Ce zace sub fereastra dintr-o iurtă.
Trec nori vâslind agale cãtre răsărit,
Cand mi te vad in palma stangă,
Cu-al verde tãu surâs neprihănit,
Ce incă mă mai strânge ca o chingă.
Cocori-şi fac deja planuri de zbor,
Când var-aproape ca işi dă suflarea,
Iar gândul mi te-aduce cu-arome de fior
Prin paşii ce mi-i răvăşesc cărarea.
