Cum revii asupra numelui meu, atât de sugestiv, atât de durabil. Sper că voi fi mereu așa pentru tine.
Atâtea plăceri nevinovate, atâtea. Dar tu vii și ma corectezi, mă îndrumi ca să le pot numi și vinovate, și sunt atatea. Atâta de povestit.
Îmi place atât de mult cum toate se întrepătrund, numele, plăcerea, povestea. Asta e prima piesă din puzzle, nu îți face griji, le vei găsi și pe următoarele, totul e atât de dulce, ma îmbată plăcerea misterului tău, sau poate chiar și al meu!
Atât de tandru și atent, observi tricoul, atât de dulce și sensibil il atingi, ca pe o relicvă, atât de clar, dar atât de indescifrabil, așa încât, imperios necesar, mă faci să specific că simt plăcerea mea atât de vinovată acum, de a te învălui în misterul meu, de a ferici cu el, de a simți cum devenim aceeași ființă, și vei vedea cum. În fond, nu răbdarea e cheia? Sper doar ca toate încercările mele, de a te trăi, să nu fie deșarte, sper să cauți.
Te las cu bine, dragul și scumpul meu călător!
Un buchet de cuvinte, prins intr-o dungulita misterioasa, asezat cu atentie, si plin de insemnatate.
Aștept cu nerăbdare să văd unde poate ajunge aceasta dungulita, astept cu nerăbdare un raspuns de la dragul și scumpul meu… Astept acea minunata întrevedere intre delimitarea misterului și amestecarea dorinței mele…