Mâna

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Mai curg din izvoarele lumii ușor picături de viață,
Din stânci necioplite de gânduri un glas parcă tainic vorbește,
Din cerul prea plin de orbite, măiastră o pasăre-nvață
O sfântă predare de sine în care iubirea domnește.

M-arunc în oceanul vieții și simț cum mă prinde o Mână.
Sub tâmple m-apasă povara uitării să-mi dărui iubire.
Pe drumul plecării spre mine o zi nu mai este deplină,
Dar mâna-mi arată străpunsă Cărarea ce-mi dă mântuire.

Din aura păcii preasfinte iubirea lăsat-a-mi o parte;
În suflet tristețea adoarme în noaptea adâncă… si piere…
Iar Mâna-mi întinde din ceruri cu zborul de îngeri o Carte-
Lumină să-mi fie pe cale, și apă, și pâine, și miere!

Simona Prilogan

Simona Prilogan Blog | Facebook | De același autor

În călătoria către infinit, am îmbrăcat numerele în idei și le-am învăluit printre secunde peculiare în valsul tematic al existenței: trei pași pentru un vis, trei pași pentru o forță. Forța de a continua. Atâta vreme cât este viață, este speranță!

Recomandări

Adaugă comentariu