Împreună
Împreună în gânduri și în șoapte După atâta timp îmi ești vis în noapte Când te privesc bucurie mă inundă Ca după o ploaie de vară ținutul se alintă. Împreună avem un trecut și-un prezent
Cenaclul
Grajdurile
Când plecam la școală, trebuia să trecem puntea din scândură şi să o luăm cu mare grijă peste imaş. Eram în fiecare seara fugăriţi de câinii unor oameni care locuiau pe la marginea satului. Ca
Stiu
Ştiu, cum ştii să mă prefaci, Din mierea zărilor abstracte, Când marea dulce îmi oferă raci Şi alge verzi din gândurile-ţi albastre. Ştiu, cum ştii să mă arunci, În braţele-ţi cu unduiri de muză, Să
Cerşind pe-un colţ de stradă
Năuc şi trist şi amorţit Stai, puiule, uitat de lume Sub blândul tei ce-a-mbătrânit De timpul care vrea s-adune Măreţe clipe de poveste… Tu stai şi-asculţi tot ce a fost; Tu stai şi speri tot
Nalena
De multă vreme locuieşte în mine o fetiţă. O cheamă Nalena. E cam ciudată Nalena cu rochiţele făcute din poveşti şi meridiane, cu ochii revoltător de albaştri şi privirea ei halucinantă! S-au tot întâmplat lucruri
Gând reflexiv
Cam ca o gară, viața ta se umple cu oamenii ce vin, ce stau sau pleacă, cu cei ce vor și-ncearcă să se-ntâmple dar și cu-acei ce vor doar să petreacă o clipă pe alt
Trifoiul
Caută şi vei găsi, Norocul, de-l vei râvni! E acolo-n în lanul verde, Stă ascuns şi nu se vede. În trifoiul cu trei foi Stă excepţia de soi: E trifoiu-n patru foi, Creşte-n inima la
Plâns interior
Ce n-a fost între noi Sugrumă praful Cu ochiul amintirii Istovite, Ești cântecul pe care-l Fredonasem Ca să mai uit De mine printre clipe.. Ce n-a fost între noi Trăit-am eu Ca pe un plâns
în semn de trandafir
iubirea mea a început să vândă fluturi îngrășați buni de pus în hamuri de acum pot privi și eu cerul în semn de trandafir sălbatic răstignit l-am amuțit și încerc o fugă pe lângă caleașca
Holera
O poveste de-a mamei m-a urmărit de-a lungul vieţii, întrebându-mă, uneori, nedumerită dacă ceea ce ne-a povestit ea de nenumărate ori a fost adevărat sau o simplă închipuire în mintea ei de copil, răscolită peste
Poarta Sărutului
Poartă-mă poartă spre ziua cea mult aștepată spre necreata Lumină neînserată unde miri și mirese nenuntite se-nclină se-adună împreună la poarta de humă pe cornul de lună schimbînd neîncetat doar jurăminte fără cuvinte... Spre firea
Nu mă iubi!
nu mă iubi - că n-am să-ţi pot promite din zgură să mă smulg, să nu te-afund. mi-s pleoapele de mine obosite şi ochiul de odihnă mi-e flămând iar în oglinda trupului se zbat atâtea
Singură prin viaţă
Umblând singură prin viaţă, Lumii-ntregi,chiar nici nu-i pasă. Caut să mă-ncurajez, Noua stare, să-mi urmez. Iute, eu m-am adaptat... Cum este firesc, treptat. Noi metode-am învăţat, Ca-aşa-i omul-nsingurat. Cel ce este lângă mine, E plecat,
Cugetare
Ce-aș fi fără iubire? N-aș mai fi! Nici dimineața nu ar mai veni, Nici soare, nici amiază, nici apus, Nici luna aurie n-ar fi sus, Nici fluturi și nici crâng n-ar exista, Nici greierii lăute
Ochi de nor
Aş îndrăzni să-ţi spun poveşti Frumoase, multe, fermecate, Şi-aş legăna visarea-n veşti Din patru colţuri. Dar tu eşti De mult plecat, mult prea departe, Iar gându-mi răvăşeşti. Când sub striviri de dor mă sting, Pe