Dac-ai fost vis ai fost cel mai frumos
pe care-aş fi putut să-l am vreodată!
Nu-ncerc de mintea mea să te descos
sau să-ţi şterg ţărmul… Asta niciodată!
Încă mai simt nisipul tău arzând
sub tălpile desculţe de cuvinte
și perlele ce mi le-ai pus râzând
la gâtul unui gând… nu prea cuminte…
Atâtea zâmbete mi-ai înrămat
și-ai înnodat atâtea curcubeie
c-am scris cu valul cel mai tulburat
pe marea-mi devenită orhidee
că de-ai fost vis ai fost cel mai frumos
iar de n-ai fost încă te-aştept, iubire
în orice chip (de vânt, de albatros)
să-mi potriveşti seninul în privire…
