Cenaclul

mi-am încărcat iubirea cu prea mulți gigabiți de iubire inexistentă și adesea aleg tăcerea pentru a putea vorbi cu tine. poate că eu sunt plin de clișee, ori tu ești plină de complexe dar eu 

Nu mai am ce să mai visez Am visat deja tot despre tine de atunci. O lene cognitivă mă sugrumă Plictis în pătura aspră, nesomn în coloana vertebrală, În mine orașul arde Așteptând, Calc pe 

La noi in sat, Cand hotii s-adunau la Sfat, Eu niciodata nu i-am asistat. De-aceea poate- acum, mi-I greu S-asist. Caci Printre ei, Ma vad si eu Partas la dezonoarea sufletului meu… Legati-mi mainile Si 

vreau un ţărm pentru fântânile mele de dor, un ţărm dezlipit de tăceri şi uitare peste care cu tălpile goale să calc printre gânduri muşcate de raze de soare. vreau un ţărm cu nisipul neînchis 

Nu mai ştiu ce îţi sunt însă ştiu ce îmi eşti şi de-aceea prin gânduri mă pierd căutând ne-ncetat acel pod spre poveşti şi visând chipul drag să-l dezmierd. Nu mai ştiu ce îţi sunt 

Mâinile tale Cuvinte. Mă inunzi în gânduri Mă rodești în fiecare floare. Sunt un copac Plin, de floarea mâinilor tale. Cuvintele tale Degete, Flori de liliac, Trup însetat... Cuvintele tale Mă-îmbracă in mov și alb, 

În seara asta lasă îngerii să cânte, Şi cerul despleteşte-l de-ntrebari, Mai şuieră nimicul peste mări, Dar umbră lasă-l într-o noapte-adâncă. De lacrimi multe-n ochii tăi curg încă, Sărut de soare lasă îngerii s-aducă. Din 

Să nu mai pleci... Mi se-mpietreşte gândul la gândul că-ntr-o zi ai dispărea şi că de tine, poate, vieţi la rândul nu aş mai şti nimic, iubirea mea. E-atâta vară înrămată-n mine de când cu 

Pururi vii și neasemuiți, Cu vina voastră cea orbită De ce fără temei voi ne robiți Și sufletele ni le dați prin sită? Oh, voi, ce matematici n-ați știut Și ca pe Ana ne-ați închis 

Cad șoapte răsfirate printre rânduri, Iar noaptea-s deghizate în tăceri Și țipă furios ajunse-n gânduri, Trezite de-amintiri și primăveri. Deasupra, unde norii se adună La sfat cu timpul veșnic efemer, Noi șoapte vin, aduse de 

Un cuib de pasăre într-un pantof şi-ar face iarna asta din albul cerului, Să nu umble desculţă atunci când bocetul şi-ascunde în palmă. Ȋn pasul ei, aripa să îşi facă loc şi la marginea hăului 

Liliacu-i copăcel, Cu flori multe, pe-un cercel, Prinse bine în ciorchine, Ştie inima ce-i spune! Trei petale de cicoare, Sunt la orice floricică, Cât ar părea ea de mică, Are farmec şi culoare Şi-un parfum 

Refuză să plece iubirea ce ți-o port Vrea să rămână ca bărcile în port. Ancora și-a înfipt-o puternic în adânc E încăpățânată ca un prunc! Refuză să-și îndrepte către altele privirea Cu cine are în 

Iubesc sa fiu femeie. Doar asa pot sa te învalui... Iubesc sa fiu o contradicție. Doar așa pot sa fiu tu... Iubesc să fiu, tu. Doar așa sunt eu însumi. Iubesc.

Dac-ai fost vis ai fost cel mai frumos pe care-aş fi putut să-l am vreodată! Nu-ncerc de mintea mea să te descos sau să-ţi şterg ţărmul... Asta niciodată! Încă mai simt nisipul tău arzând sub