Cenaclul

Hai, așează-te lângă mine! Locul tău din pat încă este plin de venin, de amar și chin. Aprinde-ți țigara, timp pentru bagaj avem după un ultim poem cu care încheiem salata din fructieră, alcoolul din 

cearcăne străvezii, planetă de vară, vântul leagănă macii la drum de seară, în lanuri strălucesc duminici cu pleoape de rouă, iubirea veche se îmbracă-ntr-o rochie nouă şi-i scapără ochii, se simte atât de frumoasă cu 

De viaţa-i o scenă cu fast şi cu trudă Noi toţi suntem prinşi într-o hora nebună, Şi plângem prea des într-o lume prea surdă… Eu cânt figurant în această piesă Ce viaţa mi-o joacă din 

Azi, te inspir prin micile-mi ecluze Şi gânduri mi te pun pe-un portativ, Cu mâna ta arcuşul mi-l aşez pe buze Să-mi cânte sufletul plecat intempestiv. Azi, te expir cu fiecare-a mea plonjare, În zările 

Cred ca nu e prea devreme si sper ca nu e nici tarziu Petalele albe ale atingerilor tale M-au trimis in locuri in care timpul si distanta nu exista. Suntem doar tu si eu O 

Dimineață târzie și uscată Cu tutun și ceaiuri ieftine și ceață era atunci când căutându-l pe el printre perne am dat acolo de tine. Ce vrei aici? te-am întrebat scuturându-te de umeri. Sunt aproape patru 

Cu gândul modelează-mă ca pe un lut Iar mâinile tale să-mi dea viață Să te ating ca o adiere de vânt Când lumea ta se-nvăluie în ceață. Să mă găsești lumină pe-al tău cer Noaptea 

Eu sunt frumoasă noaptea, când e lună, Când plouă și când fluturii adorm... Eu sunt minunea boabelor de rouă Și mângâierea genelor cu somn. Sunt raza lunii ce-ți alintă perna Și-obrajii ți-i sărută cu lumină, 

De ziua copilăriei mele ar trebui să mănânc o îngheţată, mi-am spus, O îngheţată din lapte şi nuci despletite Să mă sui în Ringelspiel ori să arunc o piatră în şotronu’ din corcoduş şi să 

Priveşte cum cad stelele năuce, Cum lunecă pe tobogane luna, Pendulul sparge liniştea întruna Când noaptea-n dimineaţă vrea să urce. Vitrina lumii neschimbată-i - una, Cu gheizere în temelii străluce, Pecetea veşniciei te seduce Şi 

Mă-ntorc mereu la tine, ca ecoul ce se izbește-n ziduri de aproape când vechiul se îngână iar cu noul unei speranțe că îl mai încape veșmântul clipei pline de fervoare. Mă-ntorc mereu la tine ca 

Ce-ar fi dacă nici eu nu aș crede, Cum s-ar derula viața mea? Pentru a cui rugăciune aș merge Încet, tot urcând spre Golgota mea ? Sunt mulți cei ce nu vor să-mi lase Nici 

La mulți ani, copilărie! Pașii tot voioși să-ți fie, zâmbetul de soare plin, sufletul mereu senin. Hohotește-n câmp cu flori, prinde fluturi în ninsori, cântă, joacă-te, învață de la toate... Ține-n viață bucuria... Mulți ani 

Strunesc cuvintele - se-adună - roiesc gândiri într-un vârtej nebun și știu ca-n simpla ta îmbrățișare în care eu ades mă recompun e-o lume suficient de mare cât să cuprindă într-o clipă altoiul de simțiri 

Flori din timp am rupt, Și le-am strămutat în muguri... Când sub vraja nopții totul e corupt, Gândul regăsirii mi-a adus doar struguri. Azi, cand dorul stins ne înalță... într-un veșnic concert, Pe când mugurii