Cenaclul

Lasă-mi urma tălpilor tale pe-al sufletului drum Să te pot găsi mereu, nu doar acum Lasă-mi căldura brațelor ce m-a cuprins Cu ea să mă încălzesc când drumu-mi va fi nins Ca o pătură țesută 

Și ce dacă stă să plouă?! Și ce dacă ai plecat?! ești dus... Am o inimă, doar una, și-o să cânte Și-am să lupt cu viața la concurs. Am s-o bat în oricâte reprize Va 

pot să-mi umplu lumea dacă vreau, cu tine, pot să-mi scutur cerul peste ochii tăi - să se-nroureze nopţile-ţi cu vise şi să-ţi ardă toate spaimele-n văpăi. pot să-ţi curg în suflet cu uimiri candide 

Se clatină timpul, iubite În noptea-ntristării din noi. Alunecă pașii ’napoi Iar umbră pe umbră se minte. Se clatină timpul, și moare Secundă-n secundă prin noi. Prin noaptea spălată de ploi Doar ochiul speranței mai 

Se face noapte şi se face frig mai repede decât aş fi crezut. Nici nu te uit de tot, nici nu te strig ci stau aşa, cu drumul ne-nceput într-o lumină slabă,pământie privind cum luna 

cui să mai povestesc despre tinerețea mea fumată până la filtru cine mai este suficient de ascultător și cine mai are urechi de ocazie să asculte o voce de ocazie? după ce mă vei trage 

Brațe de fulgi, De culori nepătrunse, M-ascund printre ele Să-mi caut lumina- Ești versul în care Cuvintele-mi plânse Urmatu-și-au matca, Durerea...iubirea... Brațe de dor, De culmi adormite, Mă satur să-ți sorb Neclinita privire, Ești ultima 

Trezitu-m-am în vis Privind spre golul nopții Un strigăt din abis Șoptind în voia sorții. M-am îndreptat agale Călăuzit de lună Spre șoaptele domoale Din ziua cea nocturnă. Plutind în vis feeric Prin constelația de 

Astăzi, inima mea - ca izvorul cel iute și drumul lung, șerpuitor - e o bătaie de dor!

Tu, lacrima de înger nemuritoare, ce îți dorești acest suflet nevolnic, muritor… Tu, zeița născută de eternitate, ce îți dorești aceasta piatra zdrentuita de timp, fișciuita de vinovații, și schijelita de dalta patimilor acestei lumi 

Vara mea are-n cosiţe Licurici şi gărgăriţe Zburdă, cântă, hohoteşte, Crinii toţi îi înfloreşte, Scaldă grâul în lumină, Prinde cerul de tulpină Şi-l întoarce către soare Ca să-i dea altă culoare Pe cireşi îi pârguieşte, 

Rebel plimbam azi steaua mea Spre un refugiu, ca să poată Să-mi strălucească-n nopţi cu nea Când doar nimicul o să-ncapă. Rebel plimbam convingerea Că doar sublimul mi-a rămas Să-l leg de suflet dor de 

Te iau de la matematică, de la fizică cuantică, de la ultimul fir de nisip şi spune-mi, dacă există ceva aici, viu sau mort, care să nu aibă memorie. Ţi se pare că e vorba 

Aș putea să-ți fiu soare... Rază în a curcubeului culoare Să-ți mângâi cu căldură chipul Să-ți învelesc cu dragoste trupul. Aș putea să-ți fiu furtună În stropi vii să mă preling Peste trup și să