Nu îți închipui cum este
Să trăiești ca într-o poveste.
Totul te învață
Câte o povață.
Trebuie să petreci fiecare vară
Cu câte o povară.
Te iubesc atât de mult
Sufletul pot să mi-l smulg.
Pentru tine orice aș face
Numai nu te mai întoarce
De la mine niciodată
Fă-mi viața atât de minunată!
Simt că te cunosc
De atât de mult timp
Vreau să te miros
În fiecare anotimp!
Să știu că pielea ta
Vara este ca mătasea.
Să știu că părul tău
Iarna este ca mai mereu.
Să știu că mâinile tale
Toamna sunt îmbietoare .
Să te știu pe tine
Cum este primăvara,
Atât cât îmi place mie
Și ador marea !
Albastrul ochilor tăi
Valurilor îl asemăn
Vreau să fie numai ai mei
Și de fiecare dată să mă cutremur.
Atunci când mă privești
Atunci când mă iubești
Atunci când mă uimești!
Blondul părului tău
Nu cu soarele îl asemăn.
Prefer să spun că toamna
Are nuanța care
De fapt completează rama.
Te simți înverșunat su cufundat
În acea mare de confuzie?
Nu fii prins ca un liliac,
Îți voi face o infuzie,
Cu niște ”afrodiziac”.
Continuarea liniei de poveste.
Să existe numai ca să te învețe
Câte ceva despre sufletul uman
Atât de cuprinzător, dar atât de real!
