Cenaclul

găseam în mine șubrede înțelesuri cândva mă măcina ideea despre cum aș putea levita fără să creez lumii stereotipuri apoi am uitat că-mi doream să cunosc ceva neștiut și lumea oricum a devenit invizibilă am 

foşnea domol pădurea de ambră pe dealuri noi ne împreunam între coastele sale şuviţe blonde se prefirau printre ramuri clipe dulci adunam la pământ într-o vale poteci de răşină ne purtau prin plăcere timpul ne-ncleia 

De poți să te-nfășori în mantii curcubee, De poți să te mai urci pe-o rază pâ'n la nori, De poți să mai culegi de nicăieri speranță, Ai suflet de copil și încă poți să zbori. 

Văzduhul pulsa cu Nisipuri fierbinți De raze și Ploi deșănțate. Iar eu te găseam prin Cearșafuri cuminți, Amorțite de Vise-nnoptate... Erai doar al meu- O lucire târzie-ntr-o Viață uitată De lume- Cu timpul tău greu 

Mă las pierdută şi apoi găsită Mă las uitată şi apoi amintită Mă las atinsă goală şi apoi acoperită Mă las luată şi apoi înapoi dată Mă las cântată şi apoi povestită Mă las mângâiată 

Când ești iubit și ești nemărginire în sufletul cuiva ce-ți e și el cel ce îți face zâmbetu-n neștire să se aprindă, poți vedea altfel lumea cu tot ceea ce te-nconjoară. Nu mergi când l-ai 

Am fost sărutată, pentru prima dată, De soare, atunci când am văzut multă lumină. De aceea am faţa atât de senină, Cu-al său sărutat, pe furiş, am fost mângâiată. Am sărutat, pe obraz, pentru prima 

Floare albastră, floare dragă Te voi semăna în grabă Să-mi răsari în primăvară Tânără ca o fecioară. Firavă, micuţă floare, Să-mi aduci acea culoare, Când frumos vei înflori Ca azurul, într-o zi. Floare albastră-ntunecată, Dimineaţa 

Sânzâiene, Sânzâiene puneți praf de dor pe gene dragului meu cel mai drag ca să-mi treacă-al casei prag. Când pe cer soarele-o sta și cucul n-o mai cânta el să bată drumu-n lat și în 

De ai putea fixa în cuie timpul Să îmi blochezi secunda lângă mare, Să mă îmbraci în valuri cântătoare Și-n jumătăți de basm, Trăind apusuri... De ai putea să mă fixezi în timpul Când plaja 

momentele alea de căcat când bâlbâitul tău se bâlbâie când cutremurul tău te acuză când iubita ta dansează lasciv cu o altă femeie când camera ta devine camera lor când patul tău se uită cu 

Te iert, sã ştii, când un surâs îţi naşti Sub umbra verdelui ce îţi clipeşte des, Şi-n ochiuri de luminã soarele-ţi iveşti, Cu mãngãieri de tristã hainã fãrã iadeş. Te iert, sã ştii, când buza-ţi 

Ai trecut atât de repede Nu-mi dau seama Cât și ce a fost asta Dar cu ce voluptate! Mi-e atât de dor Acei ochi să îi tot visez Repede, cât un zbor Și știu că