Cenaclul

Am fost sărutată, pentru prima dată, De soare, atunci când am văzut multă lumină. De aceea am faţa atât de senină, Cu-al său sărutat, pe furiş, am fost mângâiată. Am sărutat, pe obraz, pentru prima 

Floare albastră, floare dragă Te voi semăna în grabă Să-mi răsari în primăvară Tânără ca o fecioară. Firavă, micuţă floare, Să-mi aduci acea culoare, Când frumos vei înflori Ca azurul, într-o zi. Floare albastră-ntunecată, Dimineaţa 

Sânzâiene, Sânzâiene puneți praf de dor pe gene dragului meu cel mai drag ca să-mi treacă-al casei prag. Când pe cer soarele-o sta și cucul n-o mai cânta el să bată drumu-n lat și în 

De ai putea fixa în cuie timpul Să îmi blochezi secunda lângă mare, Să mă îmbraci în valuri cântătoare Și-n jumătăți de basm, Trăind apusuri... De ai putea să mă fixezi în timpul Când plaja 

momentele alea de căcat când bâlbâitul tău se bâlbâie când cutremurul tău te acuză când iubita ta dansează lasciv cu o altă femeie când camera ta devine camera lor când patul tău se uită cu 

Te iert, sã ştii, când un surâs îţi naşti Sub umbra verdelui ce îţi clipeşte des, Şi-n ochiuri de luminã soarele-ţi iveşti, Cu mãngãieri de tristã hainã fãrã iadeş. Te iert, sã ştii, când buza-ţi 

Ai trecut atât de repede Nu-mi dau seama Cât și ce a fost asta Dar cu ce voluptate! Mi-e atât de dor Acei ochi să îi tot visez Repede, cât un zbor Și știu că 

Călătorind pribegi pin anotimpuri, Deodată ne-am trezit în toiul verii, Clepsidra risipește încinsele nisipuri Spre ceasurile reci ale-nserării. Săgeți de fericire din zorii dimineții Mistuiesc focuri în inimile noastre, Și-asemeni unui val din marea vieții 

Mă-mbrac în zâmbet când gândesc la tine. Obrajii toamnei mi se înroşesc când şi-amintesc de clipele, puţine când mă ţineai în braţe... Îndrăznesc să-ntorc clepsidra şi privind nisipul alt miez alb de poem să-l dezghioc 

Şi m-aș duce m-aș tot duce la izvor cu apă dulce la umbră de brad înalt hăâât! departe de asfalt pe la umbra socului fără scara blocului la umbră de dor arzând să simt verdele 

Nu îți închipui cum este Să trăiești ca într-o poveste. Totul te învață Câte o povață. Trebuie să petreci fiecare vară Cu câte o povară. Te iubesc atât de mult Sufletul pot să mi-l smulg. 

De-ar fi să fie dorul doar un înţeles De dincolo de umbrele Ce cântat-au un singur şi trecător vers Fără de refren, fără portative prăfuite, De-ar fi să fie ce n-a fost să fie... Sau