De poți să te-nfășori în mantii curcubee,
De poți să te mai urci pe-o rază pâ’n la nori,
De poți să mai culegi de nicăieri speranță,
Ai suflet de copil și încă poți să zbori.
De aripa-ți lipsești cu plastilină verde,
De invizibil ești, când ochii ai închis,
De încă mai alergi cu herghelii de fluturi,
Ai suflet de copil și-n inimă un vis!
Nicicând n-am să renunț la toboganul mare,
La roata fermecată din parcul nesfârșit,
Mereu am să m-ascund în iarba ne cosită ,
Și aventuri voi strânge pe-un caier de argint.
