găseam în mine șubrede înțelesuri
cândva mă măcina ideea despre cum aș putea levita fără să creez lumii stereotipuri
apoi am uitat că-mi doream să cunosc ceva neștiut
și lumea oricum a devenit invizibilă
am încercat să mă ascund
de fapt ascundeam ce mai rămăsese din mine
până am devenit oarbă am văzut prea mult
și de simțit abia m-am apucat
după cred că am început să gândesc
și-n fiecare noapte mă culcam dimineața
pentru că nu mai știam ce să fac în afara să gândesc
aveam ocupație
eram fericită că am un hobby
mă gândeam la felul în care bătuse vântul în ziua precedentă
la trecătorul care sigur urma să moară
la rândul 8 din cartea pe care abia o începusem și care avea deja ceva subliniat
apoi cred că m-am apucat să scriu
era tot într-o noapte ca acum
mi s-a părut că aș fi putut gândi concomitent cu altceva
și-asa mi-am găsit stiloul în mână
m-am pus sub fereastră pe jos
nu văd decât cerul
dar e mai mult decât infinit că-l zăresc
uneori parcă dă pe-afară de stele
acum e primejduit de prea mulți nori ca să zică ceva
mai nou mi-e insomnie scrisul
simt teamă uneori să ma apuc
gândirea mă purta apoi în vise
dar scrisul mă leapădă de viață și la final mă aruncă înapoi în lume
măcar astăzi am aflat despre levitat
am creat cu stiloul și ceva invizibil
seamănă cred cu universul
sunt un cameleon căruia dacă-i pui stiloul în mână
habar nu mai are cine e
