Se așteaptă un fulger

de-atâtea furtuni copacii cocoșați
par clopote
palmele-n vânt desenează poteci
șuieră vocile cerului la ușa podului casei
se așteaptă un fulger să nască snopi aurii
pe întinderea albastră
fetițele pădurarului s-au rătăcit
au făcut un cerc și spun un descântec
sigilată cu lacrimi sub altarul văduviei
bunica Maria se roagă așezând pe rafturi de lemn
coli albe în cămara viitorului
donița cu lapte spumos cheamă ielele din rărunchii pădurii
în timp ce o haită de lupi
urlă un cântec haiducesc cu ochii umezi
le-o fi dor de bunicul Ion
pe vremea aceea când încă nu acceptase moartea
și răzbătea împreună cu ei cămările cu legende
de-atâta moarte mi se zbate sufletul
prin închisorile lumii

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Emilia Amariei

Emilia Amariei De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu