De după fereastră îmi cântă primăvara. Mă îmbie să mă așez și să o privesc, să simt cum razele soarelui încălzesc totul în jurul lor. Universul și sufletele noastre. Sub mângâierea lui totul înmugurește, înflorește, iar eu mă bucur de spectacolul păsărilor.
Da, de spectacolul lor. Cum sclipesc pe cerul senin ca o pulbere magică. Atât de interesant și fascinant, acel dans oferit, atâta sincron în zbaterea lor de aripi. Mi-ar plăcea să fiu asemenea lor, să plutesc pe vânt, într-o lume de vise și libertate, bucurând privirea oamenilor.
Cu aripi colorate, să mă așez în palma lor și să-i privesc în ochi. Să le ofer un salut, o atingere, după care să mă pierd în depărtare. Să fac parte din lumea aceea mică mai plină decât oricare altă lume.
Primăvara e un vis. Un vis pe care în fiecare an îl scoatem din ramă, pentru a-l trăi, a-l simți, a-l atinge.
Iar fiecare an ne deschide o altă fereastră către ea, întotdeauna la fel de vie, la fel de plină de speranță, cu parfum, cu un nou început.
