Credeam că fără tine
Credeam că fără tine timpul își va statornici cursul, că fără tine vom rămâne cu toții în noiembrie și n-o să mai știm să înaintăm printre anotimpuri și minute, o să rămânem blocați în toamnă
Magda Oprișanu
Blog |
Uneori cred că am înăuntrul meu un păianjen care îmi țese nevrotic destinul, că sute de pânze îmi leagă trăirile și le țin captive acolo, ca o pradă a timpului, a existenței mele lipsite deseori de rațiuni, căci simțirile zboară mereu în fața logicii, ca într-un maraton iluzoriu.
Nu-i decât noiembrie…
Încerc să privesc mișcarea haotică a frunzelor, și fără să vreau sau să știu ce fac, mă uit mai departe de fereastră - mai departe de mine, de existență și de împrejurul meu în care
E doar dor de tine…
M-am trezit singură într-o lume în care în urmă cu câteva ore te aveam. Nu ți-am simțit pașii plecării și nici n-am crezut când ai trântit ușa după tine. Sau poate că n-ai trântit-o, ci
Am început să te iubesc…
Poate că n-ai să știi niciodată că dragostea mea pentru tine a început cu lacrimi. Că am început să te iubesc vărsând din mine plânsetele răsăriturilor pe care nu le-am văzut, iar când am realizat
Trenul
când am luat trenul spre tine nici n-am știut unde mă duc m-am urcat doar în primul vagon apărut în cale și-am spus tuturor că plec în căutarea mea cred că multora li s-a părut
Nu-mi fi…
Nu-mi fi iubire trecătoare la primul fulger, Luminând-se cerul, să fugi Sau nici măcar nu incerca să te statornicești in brațele mele Daca știi ca la prima suflare a vântului te vei ascunde-n abisuri Nu-mi
Cameleon
găseam în mine șubrede înțelesuri cândva mă măcina ideea despre cum aș putea levita fără să creez lumii stereotipuri apoi am uitat că-mi doream să cunosc ceva neștiut și lumea oricum a devenit invizibilă am
Periplu
Dă ploaia mai încet, i-am spus stăruitor. Pentru că era infinită inundația de tăcere care ne împrejmuia Stingându-și scrumul în propriile sleite brize Aparținându-ne complet și ireversibil, Am decis să punem stăpânire pe ele, Așa