când am luat trenul spre tine
nici n-am știut unde mă duc
m-am urcat doar în primul vagon apărut în cale
și-am spus tuturor că plec în căutarea mea
cred că multora li s-a părut o inepție
pentru că eu eram deja dinaintea lor
alții m-au ajutat doar să-mi fac bagajul
dar niciunul n-a venit cu mine în gară
urcându-mă în vagon am realizat că nu am bilet
am vrut să cobor de îndată să-l cumpăr
dar controlorul mi-a spus că dacă plec să nu mă mai întorc
cum să ratez drumul care duce la tine?
așa că m-am pitit pe bancheta scorojită de-atâția călători
mă întreb dacă toți se căutau pe sine
eu în afară că eram în căutarea mea
încercam să descifrez calea spre tine
am început să-mi țintuiesc privirea pe geam
de teamă să nu uit vreodată ce-am zărit
mereu mi-e groază că văd prea mult ca să cuprind în amintire
de asta cu tine închid ochii
am trecut apoi prin mai multe gări dar în fiecare am știut că nu mi-e locul
m-am uitat la întinderile pustii cărora m-aș fi predat ca deținut
după am auzit semnalul de alarmă
lumea se-ngrămădea pe holuri
trebuia să fie evacuată
în forfota de-atunci am țipat că e alarmă falsă
ciudat
mă asculta lumea pentru întâia dată
s-au dus înapoi în vagoane
și-am pornit din nou în căutarea ta
la un moment dat am ațipit și nu știu cum se făcea dar eram în altă gară
înainte să mă găsesc pe mine eu de fapt m-am pierdut
și după ce te-am auzit pe tine am știut că n-am să mă mai găsesc niciodată
sau cel puțin voi ști că nu voi mai fi aceeași care aștepta trenul
căci nici pe peron și nici în vagon nu te-am zărit
tu erai de fapt controlorul
