…e “windy” azi

…e “windy” si fac frumos o scuza: Azi este fara palarii… fara diacritice corect randuite care sa imi ajute scrisul.

Se amesteca buchete de idei in tot universul meu… Ramane insa ceasul realitatii care suna atat de crud in diminetile reci si imi aminteste ca musai trebuie sa prind bus-ul 89 repejor taman in timp pentru handover.

…acum cand tocmai modelam niscaiva vise frumoase… spal ochii somnorosi cu apa vietii si dau fuga in ogor cu speranta ca visele vor continua… si printre charturi cu medicatie ma trezesc rostind vorbe luminoase si prind o clipa bucuria unui suras: este cel mai frumos cadou pe azi, sclipirea aceea a unui vis parca reintors la viata, si zambetul unui suflet incercat care vorbeste vorbe nevorbite. O lume intreaga se intinde intre clipele noastre. Oameni si suflete. Zambete si lacrimi. Dureri si bucurii… O viata dincolo de limite si prejudecati.

Povestile sunt de multe feluri si mai mereu triste…adesea se strecoara cate o luminita de umor, hazul acela senin care izbucneste ca o lava fierbinte din adancurile macinate ale existentei. Suportul care echilibreaza infrigurarea realitatii…Vorbim mai mereu despre dorinte. Despre cele pentru ziua de azi. Despre cele pentru viitor. Universul este miscat de vointa. A vrea. A spera. A fi…

…Ochii plansi ai mamei care mai spera la o zi fara dureri pentru pruncul ei.

…Tanarul care isi asigura sotia ca in scurt timp va fi acasa… Si lacrima-i mangaie gingasia cuvintelor rostite atat de cald…in timp ce trupu-i este ros de necrutatoare metastaze…

…este multa poveste de viata in jur cu lacrimi si bucurii… Povesti tesute in timp. Cu amintiri pe care timpul le-a facut din ce in ce mai pline de farmec.

…e “windy” azi… si tacerea se strecoara printre zambete si vise. Iar zborul vantului mai prinde contur in lumea imaginatiei, acolo unde toate durerile sfarsesc si fericirea danseaza pe bulgarii de aur ai sperantei…