Am fost sărutată, pentru prima dată,
De soare, atunci când am văzut multă lumină.
De aceea am faţa atât de senină,
Cu-al său sărutat, pe furiş, am fost mângâiată.
Am sărutat, pe obraz, pentru prima dată,
Copiii mei, atunci când i-am născut,
Am sărutat lacrima lor de început,
Şi mânuţele ce le-am cuprins deândată.
Am sărutat toate florile, cerul şi stelele,
Am sărutat marea şi zarea, îndepărtarea.
Am sărutat visurile şi jocul din ele,
Reuşitele, când s-a sfârşit căutarea.
Am să sărut pământul meu drag,
Chiar dacă el, aprig şi nemilos, mi-a luat,
Oamenii dragi, de-acasă, din prag.
Am să-l sărut, neîncetat, oricâte doruri m-au mâniat.
Am fost sărutată de o pală de vânt,
Ce duce pe aripa sa un cuvânt.
Magia cuvântului de toţi aşteptat,
Miracol divin prin ceruri purtat.
