Sărutul meu

Am fost sărutată, pentru prima dată,
De soare, atunci când am văzut multă lumină.
De aceea am faţa atât de senină,
Cu-al său sărutat, pe furiş, am fost mângâiată.

Am sărutat, pe obraz, pentru prima dată,
Copiii mei, atunci când i-am născut,
Am sărutat lacrima lor de început,
Şi mânuţele ce le-am cuprins deândată.

Am sărutat toate florile, cerul şi stelele,
Am sărutat marea şi zarea, îndepărtarea.
Am sărutat visurile şi jocul din ele,
Reuşitele, când s-a sfârşit căutarea.

Am să sărut pământul meu drag,
Chiar dacă el, aprig şi nemilos, mi-a luat,
Oamenii dragi, de-acasă, din prag.
Am să-l sărut, neîncetat, oricâte doruri m-au mâniat.

Am fost sărutată de o pală de vânt,
Ce duce pe aripa sa un cuvânt.
Magia cuvântului de toţi aşteptat,
Miracol divin prin ceruri purtat.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Angela Ciuraru

Angela Ciuraru De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu