A nu putea sa treci de propriul EU,
A ramâne în fața ta doar sânge decolorat
Pe geamul ce ne desparte, poate de o lume,
Poate de un EU.
A nu putea sa treci de propria voință,
A lăsa în urmă poteci necunoscute,
Prin munți de regrete
Și crunte dezamăgiri.
A merge pe câmpuri verzi cu flori
Strident colorate. Orbit,
De parfumul lor.
Pașii târzii ce-ti fulgeră somnul,
Te aruncă în necunoscut.
Ești TOT și NIMIC.
Te temi și îndoiala începe a te cuprinde
Și sufletul începe a-ți prinde,
Ușoare urme de corai
Și plânset trist,
În glas de nai.
