Cenaclul

Îngândurată, stau privind de la fereastră. În zori de zi, într-o grădină, Îmi cântă o pasăre albastră, Într-o feerică lumină. Eu o ascult și văd cum crește. Străfulgerarea-i tot mai mare. Lumina ei m-ademenește. O 

nu te-am ştiut nici când erai, nu te-am găsit nici când ai fost. un pas se frânge înspre tine o clipă mă întreabă... e vreun rost? tot ce-i apus acum se-aprinde e un dans ce 

Am privit timid universul- Era trist desenat pe-un descânt, Cu umbre adânci lăcrimând peste vânt Și ploi înnoptate din hăuri curgând. Am privit timid universul- Un foc de dorințe în straniu veșmânt, O doină ce 

Mă întreb zi de zi până obosesc, De ce te iubesc? Pentru că mii de vise cu tine adăpostesc? Pentru că doar gândindu-mă la tine arterele îmi zvâcnesc? Pentru că povești ancestrale cu tine îmi 

în mine lumea aşteaptă trenuri spre nord spre sud către oriunde sunt o gară aglomerată cu peronul ruinat la sosiri în mine nu rămâne nimeni doar uneori cineva pierde câte un tren şi întârzie prin 

Ochii sunt triști iar brațele-mi sunt reci Din ziua în care te-ai hotărât să pleci Ai luat cu tine totul fără nicio clintire Lăsându-mi doar o fărâmă de amintire. Și ai plecat cum păsările își 

Se poate întâmpla, Într-o poveste de iubire, În care timpul și spațiul, Îi ține la nedreaptă depărtare, Pe cei doi îndrăgostiți, Să aibă loc, O mare acumulare, De sentimente neîmpărtășite, Generate de o minunată plăsmuire, 

când am luat trenul spre tine nici n-am știut unde mă duc m-am urcat doar în primul vagon apărut în cale și-am spus tuturor că plec în căutarea mea cred că multora li s-a părut 

Ți-ai auzit vreodată cântecul, acel cântec ascuns care trăiește cu tine de când ai contemplat prima dată trandafirul trandafirilor?! Niciodată nu se descoperă în sunet și oricât vei încerca, niciodată în cuvinte. Cu cât îl 

Deseori m-am întrebat, Cum este fericirea de la care să nu mă abat? Hedonică, fericirea unei clipe de neuitat, Să-mi aducă bucuria și plăcerea de moment? Încântarea să o simt în prezent? Emoțiile de scurtă 

De dinspre Mare se zăresc năfrămi Urlând sub zările de sare, Când pletele-ţi încet destrami, Dintr-un candid boboc de floare. Şi umărul ţi-l laşi pe pleava De scoici şi melci tăcuţi, stingheri, Când soarele-şi ridică 

Iubirea este Apă. Oricât ai bea din ea, Ti-e sete toată viața. Când vine la tine, Te poți scălda în ea Ca într-o apă lină, Sau una agitată de furtună. Iubirea este Aer. Nu poți