introspecție
în mine lumea aşteaptă trenuri spre nord spre sud către oriunde sunt o gară aglomerată cu peronul ruinat la sosiri în mine nu rămâne nimeni doar uneori cineva pierde câte un tren şi întârzie prin
Cenaclul
Promit
Ochii sunt triști iar brațele-mi sunt reci Din ziua în care te-ai hotărât să pleci Ai luat cu tine totul fără nicio clintire Lăsându-mi doar o fărâmă de amintire. Și ai plecat cum păsările își
Emoțiile
Se poate întâmpla, Într-o poveste de iubire, În care timpul și spațiul, Îi ține la nedreaptă depărtare, Pe cei doi îndrăgostiți, Să aibă loc, O mare acumulare, De sentimente neîmpărtășite, Generate de o minunată plăsmuire,
Trenul
când am luat trenul spre tine nici n-am știut unde mă duc m-am urcat doar în primul vagon apărut în cale și-am spus tuturor că plec în căutarea mea cred că multora li s-a părut
Ți-ai auzit vreodată cântecul?
Ți-ai auzit vreodată cântecul, acel cântec ascuns care trăiește cu tine de când ai contemplat prima dată trandafirul trandafirilor?! Niciodată nu se descoperă în sunet și oricât vei încerca, niciodată în cuvinte. Cu cât îl
O să-ţi lipsesc…
Voi putea să bat la ușa asta care nu se deschide, în fiecare zi. O să-ţi cânt serenade și-o să dansez în colțul ăsta pustiu de stradă, o să adun fluturi și răsărituri şi amurguri
Fericirea
Deseori m-am întrebat, Cum este fericirea de la care să nu mă abat? Hedonică, fericirea unei clipe de neuitat, Să-mi aducă bucuria și plăcerea de moment? Încântarea să o simt în prezent? Emoțiile de scurtă
Zbucium de-albastru
De dinspre Mare se zăresc năfrămi Urlând sub zările de sare, Când pletele-ţi încet destrami, Dintr-un candid boboc de floare. Şi umărul ţi-l laşi pe pleava De scoici şi melci tăcuţi, stingheri, Când soarele-şi ridică
Iubirea
Iubirea este Apă. Oricât ai bea din ea, Ti-e sete toată viața. Când vine la tine, Te poți scălda în ea Ca într-o apă lină, Sau una agitată de furtună. Iubirea este Aer. Nu poți
Suflet – calatorul meu strain
De fiecare data cand locurile cunoscute ne devin straine si firea nu-si gaseste locas in niciun cotlon al vietii, se ridica deasupra noastra, triumfatoare, nefericirea. Si plimbandu-se asa, fara de graba, prin mintea noastra... ii
Nu-mi fi…
Nu-mi fi iubire trecătoare la primul fulger, Luminând-se cerul, să fugi Sau nici măcar nu incerca să te statornicești in brațele mele Daca știi ca la prima suflare a vântului te vei ascunde-n abisuri Nu-mi
Poetul
Poetul avea aripi lungi de hârtie. Când le ținea strâns pe lângă trup se aşterneau pe pământ. Când le deschidea, se făcea uşor ca pana, cumpănă- n văzduh. El ştia secretul copacilor, cum ancorați de
Străini
Azi nici pe vânt nu-ţi mai trimit poeme. Nu te cunosc, nu mă cunoşti. Nu ştii Dacă desculţă iarăşi trec prin vreme Sau port povara altei veşnicii Pe umeri mici şi-ncovoiaţi de gânduri. Nu ai
O fotografie veche
Alunec prin ochii mei și mă privesc într-o fotografie veche, de douăzeci de ani... frumoasă și mândră ca un ram înflorit. Se frânge genunchiul, Doamne, eu ar fi trebuit să semăn cu Tine, nu cu
Floarea roz
Într-un parc, a înflorit Floarea roz, care-a iubit. Ziua-i rouă, Noaptea-i plouă! Ziua-i Soare, Nopţile îi sunt uşoare. Noaptea-i Lună, Ziua-i bună. Într-un parc, S-a uscat un copac. Floarea roz n-a rezistat, Şi-ntr-o zi, Cu