Omul de stiinta priveste pe geam, fumand o tigara. Ploaia de afara in linisteste. Cauta in sinea lui argumentele pentru a face asta. Oare omenirea va considera etic gestul sau? Sau nu are relevanta?
Acum o saptamana a reusit. Dupa ani de zile de cercetari, teste si erori, a perfectionat in sfarsit ceea ce omenirea si-a dorit intotdeauna. Masina timpului este acum reala. Trecut…viitor…sunt ambele in palma lui.
El a fost singurul care si-a dat seama ca sageata timpului, nu este o dreapta cu o directie unica. Ci un cerc, iar noi ne aflam in mijlocul lui. Exact ca un ceas. Iar noi ne aflam la confluenta limbilor ceasului. Stiinta din spatele mecanismului este deosebit de complexa, dar el i-a dat de cap. Insa acum se framanta, pentru ca dificultatea alegerii il apasa. Trecut? Sau viitor? Si daca da, de ce? Daca se duce in trecut, risca sa modifice istoria. Chiar si un eveniment marunt, precum strivirea unei insecte, poate duce la consecinte teribile. Dar ar putea sa fie martorul evenimentelor ce au definit istoria…sa cunoasca marile personalitati. Sa isi raspunda intrebarilor. Ar putea chiar sa il intalneasca pe Iisus. Si in acelasi timp, ar putea ruina totul. Ar putea distruge omenirea asa cum o stie.
Viitor. Alege viitorul. Va calatori in viitor. Cu siguranta acolo deja exista o alta masina a timpului pe care o va folosi pentru a se intoarce in prezent. Va aduce noi tehnologii si va asambla viitorul umanitatii cu mana lui. O noua Renastere se intrezare.
Se gandeste. Da, 50 de ani sunt suficienti incat sa poata intelege tehnologia din viitor si sa o poata implementa in trecut. Va pleca 50 de ani in viitor si cand se va intoarce va fi eroul omenirii. Va pastra secretul. Nu vrea ca masina timpului sa ajunga pe mainile nepotrivite. Maini ce ar putea arunca omenirea in bezna totala.
Porneste aparatura si se aseaza in mijlocul unui cerc metalic. O secunda mai tarziu, o lumina galbena il invaluie si dispare.
***
Omul de stiinta se trezeste in mijlocul unui oras distrus. Parasit. Din ce reuseste sa vada in jurul lui, un razboi teribil a avut loc aici. Si deodata realitatea il izbeste cumplit. Se afla in mijlocul unuia dintre cele mai cunoscute orase din lume. Oras in care el a locuit, oras unde si-a construit masina timpului. O doamne…cum se va intoarce acum? Se gandeste la sotia lui si mai ales la fiul sau adolescent. Ce se va alege de ei? Cum sa faca? Ii va lua cel putin un deceniu sa construiasca alta masina a timpului, presupunand ca va gasi resursele necesare, sau ca va supravietui, sau ca nu o va lua razna.
Se indreapta catre zona unde obisnuia sa fie laboratorul lui. Tot locul e improscat de gauri de gloante. Doamne…ce conflict nenorocit o fi avut loc aici? Ce s-a intamplat oare cu familia lui?
Reuseste sa isi gaseasca vechiul laborator, pe jumatate distrus. Masina timpului este facuta bucati. S-a dus si speranta lui ca poate o va gasi intacta. Nu are ce sa mai recupereze din ea. Pe biroul ce abia se mai tine, vede o un plic ce are scris mare: ” Tata”. Cu lacrimi in ochi il deschide si scoate o scrisoare ce contine doar un rand.
“Tata… ai fugit de trecut catre viitor. Ghici ce…nu e nimeni aici. Eternitate placuta. “
***
final.
