Cele doua zile…

Ziua in care te-am cunoscut..

Te stiam din vedere de mai mult timp, insa intr-o zi de toamna am reusit sa te cunosc. Zambeai, ma priveai, te priveam, radeam si povesteam de parca nimic altceva nu ar fi existat. Mi-ai oferit un ceai, ti-am oferit un zambet.
Apoi…

Brusc intreaga mea lume s-a schimbat! Mi-ai aratat soarele, mi-ai redat speranta si optimismul. Am cunoscut iubirea si am crezut in ea, am crezut va dura mai mult decat o viata.
Am descoperit ca cel mai minunat sentiment din lume este acela de iubire.

Te trezesti in fiecare dimineata cu un zambet larg, cu ochii senini si sufletul fericit. Imi amintesc si acum.. Zambeam atat de des, traiam atat de des, simteam, cantam si dansam pe valurile iubirii. Ce este iubirea? Nu am stiut ce este pana in ziua in care te-am intalnit pe tine. Era atat de mare iubirea mea, incat tu credeai ca este o iluzie, o reverie.
Timpul avea o alta relativitate.

In ziua in care mi-ai spus intaiul „te iubesc” am stiut ca asta este fericirea, am inteles despre ce scriau poetii si am simtit ca lumea este a mea , iar tu esti totul.

Dar apoi..

Ziua in care te-am pierdut…

zileNu am vrut sa plec. Stiam ca daca am sa plec, nu o sa mai fiu nicicand la fel. Cum de altfel, stiam ca daca am sa incep sa te iubesc, nu o sa mai fiu niciodata ce am fost pana atunci. Si asa a fost. Toata iubirea am inchis-o intr-o cutie, caci altfel nu ma lasa sa respir. Din cand in cand isi mai face loc si vine sa imi arate ca nimic puternic nu poate sta prizonier prea mult timp. Cat de neputincios te simti atunci cand ce ai iubit mai mult a devenit doar o amintire? Cea mai frumoasa amintire a ta. Cat de mult ai vrea sa il urasti ca nu ti-a urmat iubirea si nu te-a lasat sa ii arati ca viata este doar una si nu are niciun rost sa o traiesti fara sa te bucuri de iubire.

Din ziua in care te-am pierdut, m-am pierdut si eu. Am ramas cu amintirile, te visez noapte de noapte, iar apoi ma trezesc cu ochii intunecati, buze uscate si suflet trist.

Despre ziua in care te-am cunoscut si povestea noastra as putea scrie cateva carti, insa despre ziua in care te-am pierdut as putea sa scriu o viata. Pentru ca nu o sa treaca zi sa nu imi amintesc ca te-am pierdut desi inca te iubeam si am ajuns sa iubesc toate amintirile, ma hranesc cu ele si inca te mai simt prin ele.

Roxana Voicu

Roxana Voicu Facebook | De același autor

Anii ma transforma permanent in veriga unui lant extrem de vechi, iar acel „eu” devine poate cel mai greu lucru de definit. Fiecare esec, fiecare suferinta, fiecare bucurie si fiecare persoana ce a trecut si a stationat in viata mea, reprezinta suma a ceea ce astazi sunt. Profunda, intr-o continua schimbare si mereu in cautarea binelului, traiesc diferit si imi asum fiecare calitate, fiecare defect.

Recomandări

Adaugă comentariu