Cu zat şi vise te pictez pe piele,
Când zorile-mi bat darabana in plafon,
Iar noaptea fuge slutã, in proptele
Şi-o inima repetitiv, tot sare-n patefon.
Cu ape reci, pe tample te-alint,
Dintr-un izvor ce palma-mi il asmute,
Când inima ce-ţi e perfectul labirint,
Zvâcneşte, mai sa rupa zidurile-ţi cusute.
Esti zarea ce imi scaldã asteptarea,
Când ţarmuri strambe zac intr-un ibric,
Iar buzele imi racoresc din Marea,
Ce-n ochii tai navigã sub un bric.
