Mă-mbrac în zâmbet când gândesc la tine.
Obrajii toamnei mi se înroşesc
când şi-amintesc de clipele, puţine
când mă ţineai în braţe… Îndrăznesc
să-ntorc clepsidra şi privind nisipul
alt miez alb de poem să-l dezghioc
doar ca să văd cum ţi se umple chipul
de o lumină nouă… Dintr-un joc
timid de aripi zborul se-nfiripă:
eu m-am aprins a jind,tu te-ai aprins
a nerăbdare ca să faci risipă
de mângâieri căci toamna-mi te-a convins.
Mă-mbrac în zâmbet când gândesc la tine.
Nu-mi pasă că rumori se înteţesc
în jurul meu… Ştiu că-n sfârşit mi-e bine
şi simt cu toată fiinţa că iubesc…
