Se iau doi îndrăgostiți,
De dor și de iubire amețiți,
Plini de sentimente,
Care îi fac potriviți.
Se separă sufletele,
Se aruncă în lumea întreagă,
Se verifică dacă pe aceeași
Lungime de undă vibrează,
Se curătă, se înalță, se albesc,
Cu gănduri, cuvinte, cântări
Și vise prin albastre zări.
Apoi se adună și se țin
Când la foc mic,
Cand la foc mare,
Pănă la armonizare,
Când se amestecă bine,
Până la contopire
Și se obține un suflet mare.
Se iau trupurile,
Se împletesc într-o caldă îmbrățișare
Pecetluită de o nesfârșită sărutare
Apoi se țin așa, până ce inimile
Încep să bată tare, tare,
Și devin o inimă mare.
Peste trupurile ce dansează
În ritmul inimii noi, ce pulsează,
Se toarnă sufletul mare
Și se așteaptă până când,
Se va obține dragoste,
Într-o clipă de nemurire,
O energie atât de mare,
Că va zgudui Pământul
Din cap până în picioare.
