Coborâse în păsările moarte
zborul să le salveze
şi în umanitatea celor o mie de punți,
Pădurile cerşeau pe metereze
Pentru ultima dată
un alt nimic umplut cu speranță,
Un alt abis în ecoul unor nunți
Rotindu-se decadent cu nonşalanță.
Se pregătise până moartea cea moartă
Era devorată de cohorta de molii,
Pasărea ungându-şi penele cu timp
Şi văzduhul ce-l picta apoi cu pene,
Căra pe umeri al cincilea anotimp
Cusut la capete cu cercuri-zodii.
