Dragostea mea, înalță-ți ochii

Un poem despre curajul de a iubi.

El îmi șopti: “Dragostea mea, înalță-ți ochii”.
L-am mustrat, spunându-i: “Pleacă” – și el nu s-a mișcat.

Cu mâinile mele prinse în ale lui – așa a stat înaintea-mi.
I-am spus: “Părăsește-mă” – dar el n-a plecat.

Și-a apropiat chipul de urechea mea. L-am privit și i-am spus:
“Ce rușine” – și el nu s-a mișcat din loc.

Buzele lui atinseră obrajii mei. Am tremurat și i-am spus:
“Prea mult îndrăznești” – dar el n-a roșit.

Înfipse o floare în părul meu. I-am spus:
“Degeaba” – dar el nu s-a neliniștit.
Îmi luă florile ce-mi încercuiau gâtul și dispăru.

Plâng și întreb încă și azi în inima mea:
“De ce nu vine iar?”

Rabindranath TagoreGrădinarul

(sursa foto)

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

Adaugă comentariu