Dragostea mea, înalță-ți ochii

Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!

Un poem despre curajul de a iubi.

El îmi șopti: “Dragostea mea, înalță-ți ochii”.
L-am mustrat, spunându-i: “Pleacă” – și el nu s-a mișcat.

Cu mâinile mele prinse în ale lui – așa a stat înaintea-mi.
I-am spus: “Părăsește-mă” – dar el n-a plecat.

Și-a apropiat chipul de urechea mea. L-am privit și i-am spus:
“Ce rușine” – și el nu s-a mișcat din loc.

Buzele lui atinseră obrajii mei. Am tremurat și i-am spus:
“Prea mult îndrăznești” – dar el n-a roșit.

Înfipse o floare în părul meu. I-am spus:
“Degeaba” – dar el nu s-a neliniștit.
Îmi luă florile ce-mi încercuiau gâtul și dispăru.

Plâng și întreb încă și azi în inima mea:
“De ce nu vine iar?”

Rabindranath TagoreGrădinarul

(sursa foto)

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

Adaugă comentariu