Aceeasi umbra
Mantie sa imi faci din poezie, Sa ma-ncalzeasca de mi-e frig. Te-am cautat o vesnicie... Si te-am gasit, doar tu ma simti cand strig. Bucata cu bucata, in suflet te-am topit. Nicicand sa nu mai
Cenaclul
Dialog neterminat
-Mi-e sufletul ca o corabie, ochii-n pământ, prelungiți în cearcăne caută marea în port printre sentimente abandonate pe chei și iluziile din dane. -Uite, printr-un pahar de vin, mai roșu și mai adevărat decât noi,
Fetitei mele
Fetita mea imbatraneste, Eu vesnic tanara raman, Ea astazi cu un an mai creste, Eu, sortii ma supun. Cu fiecare an trecut, Ea are o alta intrebare, Eu ii raspund ca n-a crescut, Ea-i toata
De dor
Te privesc și îți vorbesc, Tu mă auzi, dar nu-mi răspunzi. Stai cu ochii închiși Și te privești pe dinlăuntrul tău. Te uiți la rădăcinile Ce-ți cresc și te dor De atâta dor. Vezi crengile
Cai albi
acel cineva doar apăsa butonul și se aprindeau multe stele în copaci fremătau metafore gata șlefuite nu se mai vedeau limbile aspre care ne topeau sensurile a spart fereastra și mi-a aruncat la picioare dâra
Singurătăți
Singurătatea vine din odaia Acestui clar de lună abătut, Lumini de sticlă, felinare goale, Și stele picurând dinspre trecut... Singurătatea vine din uitarea Unei perechi de gând și-a unui timp, Când ne eram, singurătați dorite,
Nu ne-nnopta…
o, cum se leagănă tandru zâmbetul tău a iarbă verde, neştiutoare de moarte, luminându-mi înalt dimineaţa învăpăiată, răsfirându-mi-se până-n adâncuri, departe! trecere de lumină, zâmbetul tău dezmierdat naşte curcubeie peste cafeaua din zori, modelând în
Sa vii!
Să vii la noapte să-mi săruţi lobul urechii, Când Luna în fereastră îmi zâmbeşte, Iar aşternuturi deplâng lipsa neperechii, Ce timpul între două respiraţii îl opreşte. Să vii la noapte, să te sărut pe coapse,
Un altfel de zgomot
Sub puterea tunetelor, cerul se frământa de parcă ar produce valuri. Valuri care se sparg și se revarsă pe pământ în liniște, însoțite de un zgomot ce poate trezi orice ființă din somn. În tulburarea
Niciodată
Niciodată să nu spui “Niciodată”. Iubirea este Legea ce nu știe Decât de poezie. Ea ne unește pe amândoi, Chiar de suntem despărțiți de ploi, De caractere, de orgolii sau de legi noi. Niciodată să
Sub cer
de-ai vrea o noapte să dormim sub stele să nu ne fie ușile bariere, lipite-ar fi buzele mele de-a gurii tale mângâiere de-ai vrea sub cerul liber... o noapte măcar să ne simțim aproape n-ar
Destinul
E destinul, se gândi Fernando când ridică vâsla și găsi colierul atârnând de ea. Străluci în lumina lunii o clipă, înainte ca lustrul să-i fie înghițit de umbrele clădirilor pe lângă care aluneca barca. Își
Trei povești cu copii
I. -Dacă vreodată vei avea nevoie de un loc de muncă și-ți place la noi, cu mare drag te angajăm, i-am spus râzând tânărului de la care recuperam echipamentul de escaladă. Mă uimise vioiciunea lui,
Vesica piscis
diminețile mi s-au șlefuit cumva singure sau poate vara asta atipică a inventat pentru mine un fel de copilărie primordială în care am devenit un Alice androgin în propria curte a minunilor oglindite chiar dacă
Poem de seară
licărește roșu asfințitul și noaptea coboară doruri de ceară ard în lumânare și candela se roagă-n colț la răsărit cu umbre pe icoană din cer cad stele atrase de pământ sub ploaia de așchii stelare