Ce știu e că iubesc… Ca niciodată…
Că te iubesc pe tine,-așa timid
și-atunci când ți-e lumina tremurată
și-atunci când ești de liniște avid.
Când dimineața-mi bate în fereastră
spre tine mi se-ndreaptă primul gând,
și brațele, și ochii… Mai albastră
mi-e zarea când te vede apărând
și mai senină…Cântă-n mine valuri
de duioșie-atunci când îmi zâmbești
și marea îmi foșnește între maluri
când văd că-n dreptu-mi pasul ți-l oprești.
Ce știu e că iubesc… Ca niciodată…
Că te iubesc pe tine,-așa stângaci
și-atunci când ți-e lumina încruntată,
și-atunci când îmi vorbești, și-atunci când taci
Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar
sau prin intermediul unei donații.
Mulțumim.
