Văd, pe zi ce trece, cum învăţămîntul superior de la noi este terfelit, ciuntit, anihilat sau redus la stadiul de “normă”.
Văd cum răsar universităţi şi cum se fac, peste noapte, formatori. Fabrici de absolvenţi care nu au nimic altceva decît o diplomă la sfîrşitul studiului. O altă formalitate care îi ajută doar ca piesă la dosar şi nu un sprijin real, nu o metodă pentru a-i călăuzi în viaţă. Cu mai bine de 10 ani în urmă, făceam parte din conducerea acestui sistem care începea să scîrţîie. L-am abandonat cu senzaţia că nu vreau să asist la dezastrul lui. Dacă s-a întîmplat sau este pe punctul să se întîmple, nu sînt eu cel care să judece. Dar nici nu este un motiv de laudă pentru noi, ca ţară, nivelul învăţămîntului superior. Cel puţin în momentul de faţă. Atîta vreme cît nici o universitate românească nu este în topul celor 200 de universităţi europene… Ca să nu mai vorbim de nivelul cercetării de la noi… O altă suferinţă…
În acest context, în care absolvenţii de multe ori nu sînt capabili să întocmească o lucrare ştiinţifică, nu ştiu să caute în fişiere sau chiar nu cunosc ce înseamnă o lucrare de sinteză, biblioteca – pentru ei – pare să fie un muzeu. Un loc unde vin doar unii, care nu reuşesc, în dulcele stil românesc, să se descurce şi altfel. Un loc vetust care are valoare expoziţională…
Cred că Biblioteca este locul unde se pun bazele unui învăţămînt temeinic, ale unei formări ca individ şi ca specialist. O etapă esenţială şi de netrecut pentru cei care doresc să îşi clădească fiinţa după principii sănătoase şi durabile. “Carte frumoasă, cinste cui te-a scris” – sînt vorbele lui Arghezi, dar pe care, în ultimul timp, le auzim tot mai puţin şi fără ecou. Pentru că prieteni ai cărţii sînt din ce în ce mai puţini şi pentru că societatea poeţilor dispăruţi este, în cel mai bun caz, un film care circulă pe DVD-uri, printre alte mii de filme mondene…
Ce ar trebui să facă Biblioteca în ziua de azi pentru învăţămîntul superior, car e e rolul ei şi care sînt priorităţile? O ierarhie e greu de întocmit şi nu face obiectul scurtei noastre intervenţii. O strategie nu ştiu dacă se pune problema de a se creiona, de vreme ce ar trebui coborît la rădăcinile educaţiei noastre. Cu toate acestea, dincolo de a furniza informaţii, cred că Biblioteca trebuie să înlocuiască tot ceea ce nu se face de calitate în învăţămîntul superior. Să întindă mîini, să deschidă porţi, să creeze atmosferă, să dăruiască Oameni şi să izvorască încredere.
Încrederea că, undeva, cîndva, Modelul poate deveni sursă şi creatura poate deveni creator. Pentru a învăţa. Pentru a fi.
