Cenaclul

îți curg sărutul până-n inimă lângă durere și-ți descompun țesutul de urât doar să-ți deschizi singura picătură de avere căci am dormit prea mult aproape de pământ să-ți lași frumosul pe-ale mele sărutări când picătura 

Misterul din clipa aceea cand ai uitat sa ma uiti. Faraonii umblau deghizati în oameni simpli, oamenii simpli se bucurau cu batistele tinute la ochi. Zeii se rugau la oameni sa faca minuni omenesti. Si 

Te simt, și te chem, Dragul meu lângă mine. Cu inima plină de dor. Cu freamătul nopţii fior, Şoptindu-ţi dulce, alintat Te sărut pătimaș, neîncetat. Te alint, te iubesc, Te mângâi uşor. Cuvinte dragi să 

Frica de a vorbi, Frica de a te destăinui, Frica de a simți, Frica de privi, Frica de a zâmbi, Frica de a dărui, Frica de a iubi, Frica te ține captiv În lumea ta, 

Parfumul suav al nopților de vară Dispare încet, seară de seară, Iar prin cohortele de negri nori, Trec triste și grăbite stoluri de cocori. Prin ploaia noastră de secunde Se scurge viața către niciunde, Căutând 

Cocorii din suflete se duc departe Iar apele reci ne inundă privirea. Cu forţă adâncă un frig ne străbate Şi-o toamnă pustie ne răpeşte iubirea. Ne vin din adâncuri , din epoci trecute, Sclipiri diafane 

Am vrut să-ntreb pământul De ce se lasă răscolit De pasul greu, sau prea grăbit, Știind deznodământul? Dar a tăcut, și-n lunga sa tăcere Am înțeles răbdarea ca putere Și clipele în ani s-au preschimbat 

E-atâta toamnã-n palma ta cãzutã, Pe umbra dintre muchii de amurg, Încât îngenunchez pe amintiri de iutã, Să-ţi uit al tãu cel verde, dulce pârg. E-atâta toamnã-n pleoapa ta căzută Când valuri de cocori se 

Castanii plâng trişti şi lacrimile curg Pe drumul care noi l-am colindat odată, Când tu mă sărutai şi îmi şopteai timid Că noi nu ne vom despărţi vreodată. Incendiari sau palizi, coroanele-şi apleacă Şi teii 

Intr-o noapte, pe sub luna Pe un deal, pe creasta-i lata, Leganandu-se agale, Sedeau un baiat si-o fata. Mangaiati de-o adiere In liniste absoluta, Se privesc adanc in ochi, Isi zambesc si se saruta. Stelele 

Că te-am pierdut Știam, de mult... Că visul și visarea nu-i totuna, Doar eu le zăpăceam întotdeauna, Știam! Că suntem doar niște străini În lumea rozelor cu spini Știam... Că în iubire nu e rost 

tu n-ai uitat să fii femeie tu n-ai uitat să dansezi să împletești eșarfe, să așezi mătase peste ce-i al tău. tu n-ai uitat să fii atinsă de frumusețe, de senzualitate, de ușoarele degete calde