Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Cocorii din suflete se duc departe
Iar apele reci ne inundă privirea.
Cu forţă adâncă un frig ne străbate
Şi-o toamnă pustie ne răpeşte iubirea.
Ne vin din adâncuri , din epoci trecute,
Sclipiri diafane de duminici albastre,
Ne cheamă… ne-alungă… uşor abătute,
Cernite de vreme, de toamnele noastre.
Eu caut în unghiuri fărâma pierdută,
Tu ca într-un cerc te roteşti, în zadar,
Mirarea-şi ia zborul, tăcută, ne uită…
Ne lasă în toamna pustiul amar.
Cu umbrele-adânci încrustate de vreme,
Cu cer înnorat şi cu stele sihastre,
Ne trecem prin timpuri ce vor să ne cheme
Din toamne trecute in toamnele noastre.
